Primavara mea

Inceput…Sfarsit…Razele soarelui imi deranjeaza ochii si lacrimez. Eu. Singura in oceanul meu de gandire. Trecut. Prezent. Viitor? Raspunsurile imi ies din gura fara sa gandesc. Privesc la cer, zaresc un nor in forma de vata pe bat. Zaharul zilei de primavara imi da energie. Traiesc. Mor cu gandul la inceput. Minciuna: tot ceea ce am visat nu mai e. Fresh de portocala, fresh de mar, imi induc stare de bucurie. Aprilie, luna renasterii din nou, iar eu prinsa intr-o dilema pe care doar timpul o poate intelege. Zambesc, ma simt usurata, traiesc, mor. Redescopar ce am promis. Esec. 24 de ani si tot cocon am ramas. Suflet in bucati : o bucata mie, una tie. Ce e iubirea? Ce vreau? Ce vrei? Las sa decurga totul natural. Te astept. Te zaresc. Vii inspre mine sau te indepartezi? Primavara mea in forma de vis. Adorm cu gandul la fericire.

When you were young…

Comorile mele erau ascunse, pana intr-o zi cand…

…, pana intr-o zi cand… Ioana pentru o clipa mi-a furat cheia, a deschis  cutiuta cu comori pe care demult am dat-o uitarii, si mi-a adus aminte de ce eram sau nu-mi dadusem seama pana atunci.

M-am redescoperit…Redescoperirea poate fi frumoasa sau dureroasa, si in cazul meu a avut un impact exploziv asupra mea. Daca pana nu demult priveam cerul cu o anumita melancolie si ganduri de diferite culori, acum il privesc cu un fel de „ciuda” pentru ca, el a indraznit sa fie asa cum vroiam eu! Nu vreau asa! Nu vreau ca lucrurile sau persoanele pe care eu iubesc sa fie cum vreau eu! Vreau ca si insusi cerul sa fie cum vrea el cand il privesc…si daca sunt trista si in sinea mea as vrea sa ploua si sa fulgere, vreau ca cerul sa fie senin si soarele sa straluceasca cu putere! Vreau ca cerul sa-mi vorbeasca si sa-mi fie prieten!

Ioana, pentru multi o fata aparent normala – nu e normala – e un mixt de gusturi care iti fac papilele gustative sa savurezi tot.

E dulce: ca ceaiul Oriental de mere pe care l-am baut cu ea pentru prima oara intr-o ceainarie.
E sarata: ca marea care nu se multumeste niciodata cu un singur orizont.
E amara: ca sentimentul de dezamagire pe care uneori mi-l impartaseste.
E acrisoara: ca un efect insufletitor care imi incalzeste pasiunile (second hand-ul), imi stimuleaza adancuri pe care nu le pot numi.
E picanta: ca un cal salbatic in cautare de dorinte, un spirit neintrerupt si plin de senzatii.
E umami: ca toate lucrurile gustoase pe care le gateste, ca solaritatea ideilor ei, ca parmezanul pe care l-ar manca cu lingurita.

Ioana e fata pe care nu gandeam ca o voi intalni vreodata si totusi locul de munca ne-a obligat! sa ne intalnim 8).
Ioana, nu are nevoie de descriere, Ioana e Ioana.

What makes your friend so special?

„take all the courage you have left wasted on fixing all the problems that you made in your own head”

As vrea sa spun mai multe, dar, nu, pot! :)

Piesa asta nu ma lasa sa comentez!

Coldplay – Lost!

In search of…

Sub palma ochiului tau se ascund gandiri, dorinte, trairi pe care doar tu le stii.

Cand lacrima adevarului tau imi atinge obrazul, traiesc exact ceea ce simti.

Deschide-mi fereastra inimii tale sa pot privi orizontul eului tau

Ca sa ma pot contopi cu infinitul necunoscutului de a fi.

Beirut – Nantes

Land Of Talk – It’s Okay

Cartofi Frantuzesti si Inundatie

E foarte neobisnuita ora la care ma pun sa scriu, dar, m-am gandit ca ar fi dragut sa postez si unele retete care imi plac si le voi prepara. Daca nu as fi fost legata de muzica si as fi avut o viata total diferita de cea pe care o am acum, as fi ales sa fiu bucatareasa pentru ca imi place sa gatesc 🙂 Nu sunt foarte indemanatica…chiar azi mancam o prajitura cu ceva ciocolata deasupra, mi-a cazut din gura, si am murdarit lenjeria nou nouta trimisa de mami mea in pachetul pregatit migalos de ea…la care nu a fost de ajuns doar asta, si, am varsat un pahar cu apa pe masa…noroc ca nu mai era altceva pe acolo sa fi facut vreo prostie.

Pe langa faptul ca azi am fost retinuta in casa toata ziua ghiciti de cine, sau mai bine de ce?! Deja de ieri m-am trezit cu bucataria inundata, pare a fi o problema cu canalizarea, si printre diferite telefoane la administratorul blocului sambata seara si mesaje pe messenger cu proprietara apartamentului unde sunt chiriasa, ce se putea rezolva? Citez ce a spus adminul : ” E sambata seara, e prea tarziu, si instalatorul la care as fi putut apela e plecat din Cluj, asa ca, mergeti la vecinii de pe coloana partii voastre, si rugati-i daca se poate sa nu foloseasca apa de la bucatarie, ca sa nu va inunde”. Bravo administratorule! Bravo! Am facut exact cum m-ai indrumat, doar ca NIMENI nu mi-a raspuns, desi se auzea clar ca era cineva acasa! Si am batut in zadar! Probabil credeau ca vreau sa le fur ceva, mai ales ca EXISTA vizorul si se vedea clar pe moaca mea ca sunt acolo pentru o URGENTA! Si cum sa fac sa stiu cand incepe apa sa vina la suprafata in chiuveta?! E o chestie foarte silentioasa si cumva am reusit sa inteleg cand trebuie sa fiu pe faza si sa scot apa afara…vreau sa zic ca am scos o data 2 galeti de apa de acolo. Cata risipa de apa oameni buni! Cata risipa! Altii si-ar da viata pentru un pahar de apa! In fine…instalatorul inca NU a venit…si eu pandesc apa. Cu ocazia asta vreau sa multumesc tuturor constructorilor de silinta care si-o dau sa construiasca blocuri pe cinste si sigure pentru oricine! Traiasca Calea Baciului si Florestiul?!

Sa revenim totusi la reteta! Am cautat cam peste tot reteta asta, si nicaieri nu am gasit ceva sa-mi placa, sunt diferite ingrediente care difera, asa ca, am ales sa fac varianta mea:

Ingrediente:
1 kg cartofi,
200 ml smantana,
3 oua fierte,
200 g cascaval ras,
sare, piper.

Mod de preparare:
Am fiert cartofii cu putina sare asa incat sa nu se sfarame si i-am taiat rondele ( am incercat 😀 ). Apoi, am pus putin ulei in tava si am asezat straturi diferite in acest fel : un strat de cartofi, un strat de smantana si unul de oua fierte.

Aceasta procedura se poate face cat de mult vrei tu, daca vrei un castel magic de cartofi gratinati nu ai de cat sa o faci! Oricum, stratul de sus cica trebuie sa ramana doar de cartofi pe care se toarna ulterior smantana si cascavalul ras deasupra.

Am presarat putina sare si piper pe fiecare strat si am lasat toata compozitia cam 30 de minute la cuptor pana ce s-au rumenit. Iata rezultatul :

Muziciană Prostănacă ♫ ♥ ♪ ☼ ♫

Unul dintre visele mele care e?! Să cânt ! Tra la laaaa.

Eu cânt la chitara de cand aveam vreo 10 ani si îi mulţumesc tatălui meu că am moştenit pasiunea pentru muzică folk si chitară…Unica problemă este că, deşi stiu să cânt câteva acorduri, nu ştiu citi NIMIC dintr-o partitură şi dacă aş apăsa pe o coardă anume, nu ştiu ce notă muzicală e ! Şi, dacă vreau sa cânt un acord anume, poate nu ştiu nici ăla ce denumire are!

Aşa că, dragii mei, deşi multă lume ma încurajează să cânt-să cânt-să cânt pentru că cică am talent inăscut, nu mă simt incă pregătită să devin o adevărată „artistă”.Cum ziceam şi in titlul postului de azi, sunt o muziciană prostănacă ! Ca să aveţi această dovadă, o să vă povestesc ce mi-a rezervat destinul zilele acestea :
Prin intermediul unei prietene, am dat de un alt prieten care cu ajutorul altui prieten mi-a oferit posibilitatea cică de a „cânta” intr-un local.  Acest local minunat, „Chiron”, a asistat la prima mea performance penibilă! Să vă povestesc cum a fost situaţia : Încep cei de acolo să salute mulţimea (erau vreo 20 de persoane acolo), si se apucă ei fain frumos să cânte o piesă de care nu îmi aduc deloc aminte pentru că eram prea concentrată să imi stăpânesc emoţiile; îmi simţeam mîinile transpirate, parcă mă trecea şi să merg la wc, mă gândeam la piesele pe care le-aş fi putut cânta, nu-mi aduceam aminte versurile!, trăgeam din pai cu atâta pasiune deşi nu mai aveam demult coca-cola in sticlă, aveam un zâmbet dinăla aproape forţat pe moacă pentru că nu ştiam dacă să plâng sau să râd! În momentele acelea era un fel de bucurie-tristeţe intre mine si cealaltă mine: pe de-o parte mă bucuram ” În sfărşit mă pot simţi si eu realizată pe planul ăsta yuhuuu!” iar pe de altă parte ” Mă voi face de râs şi o să rămân traumatizată de nereuşita mea forever!” Aşa că…vine momentul mult aşteptat, sunt invitată pe scenă şi mă prezint: „Bună seara, mă numesc Mara si pentru că e prima oară când cânt intr-ul local, sper sa fiţi blânzi cu mine! ” Două secunde după mi-am imaginat că nu văd pe nimeni în faţa mea şi mă apuc să cânt un tra la la, la la li, pam pam pam si gata ! S-au apucat cei de acolo să aplaude !! Şi in mintea mea mi-am zis : „Aplaudă, deci e bine! Ştiu sa cânt! Hahahahaha zicea mândria din mine” Încă 2 piese cu acelaşi rezultat – aplauzele, si…totusi!!!!! nu putea ca totul să fie roz! Între timp, a venit unul dintre tipii de acolo să mişte microfonul mai spre gura mea şi prima dată nu am inţeles de ce…în fine, totul frumos etc, şi la sfârşit îmi dau seama că deşi au fost aplauze, aproape că nu mă auzisem deloc! Şi asta de ce???? Pentru că Mara, muziciana prostănacă, nu a ştiut nici măcar să interacţioneze cu microfonul, nu a ştiut să cănte la chitară fără să-i fie frică de ea şi apoi bineînţeles, nu a ştiut să interacţioneze cu publicul. Nu-i bai! Este timp să cultiv acel savoir-faire pe scenă care fără pic de emoţii are o performanţă impecabilă.
So…acestea fiind spuse, la toamnă ma voi inscrie la Şcoala Populară de Arte ca să devin o contăreaţă şcolită!

Declaratie de dragoste

Dragul meu Copil…sau ‘Pil cum obishnuiesc sa-ti spun…azi de 1 Martie am fost inspirata sa iti fac o declaratie de dragoste.

Pre Scriptum Replicile Pilului meu le gasiti scrise in BOLD !

Tin minte foarte bine ziua in care te-am cunoscut: eram pe Mirc, unde toti antisocialii isi pierdeau timp sa ceara superficial  ASL PLS si probabil majoritatea se simteau emo – etern neintelesi si neiubiti…Si pentru ca sa iti dovedesc ca sunt „frumoasa, atractiva si putin inteleapta” ca sa putem continua o conversatie dincolo de discutii banale, ti-am trimis o poza ( nu mai stiu care ) dar, a facut efect! Raspunsul tau la poza primita a fost : „Hopa, Te cunosc! ” Pe cand credeam si eu ca imi vei spune sincer ca iti place de mine, iti place  cum imi sta bretonul, zambetul meu naiv, sau poate chiar „diavolul” care se poate ascunde in mine, tu, mi-ai spus ca ma cunosti! eu : „In ce sens ma cunosti, scuza-ma ?!” tu : „Am vorbit cu sora mea si mi se parea ca te cunosc de undeva, erati colege de scoala”. eu : ” Ah…am inteles”  Probabil ar fi fost de apreciat un mic compliment, ( nici n `am inceput bine sa citesc, si deja imi reprosezi) dar, nu am bagat de seama ca totusi faptul ca vorbeai cu mine si iti pierdeai timpul pretios pentru mine (te si umfli in pene…ce iti place sa te flatezi asa `inconstient`,deci TU erai importanta PT MINE nicidecum EU pt TINE) era deja un privilegiu inconstient!

Si datorita internetului care mi-a devenit un prieten foarte apropiat, am continuat sa vorbim zi si noapte, despre mancare, muzica, hobby, politica, religie, fel si fel de chestii, si am devenit foarte ” apropiati „, parca ne cunosteam de o viata! ( fa si tu un calcul…365 de zile ori 10 ore circa de discutii pe zi…cat e ?! ).

Vreau doar sa-ti multumesc de rabdarea pe care ai avut-o, cand eu te-am facut sa suferi si nu am realizat efectiv cat de importanta eram pentru tine si cat de frumos era visul in care ne aflam. Atunci cand am gresit o data, de doua ori, de trei ori, am pierdut numaratoarea, stiu, tu ai fost alaturi de mine, si cumva ai incercat sa explici unei copile ce inseamna iubirea pentru tine in perioada aceea. Iubirea pentru tine era un vis pur, inocent, fara pata de greseala si  traiai ca si mine intr-o iluzie, dar privita in chip diferit de amandoi.

Tin minte fiecare clipa speciala in care simteam „balauri in stomac” si cunosc fiecare piesa muzicala care ne caracteriza starile emotionale! Daca vrei ti le enumar toate !

A mai trecut un an alaruri de tine (s-a implinit defapt un an, anul trecut)… si in 8 Martie inca o luna adaugata relatiei noastre (sper ca nu ai uitat), de aceea, dragul meu ‘Pil, eu te iubesc, si indiferent ce viata conducem fiecare acum, cu sau fara responsabilitati, eu tot voi sustine aceleasi sentimente pentru tine, indiferent cat de cruda va fi viata cu noi ! (vai „cruda” e viata cu noi…trebuie sa mancam, sa facem baie, sa lucram (dupa caz), sa dormim, sa ne uitam la filme si sa ascultam muzica…ferice de cei ce dorm in canale )Te voi ingriji, iti voi face de mancare, te voi asculta, indruma, certa si toate astea pentru ca esti important si vital pentru mine! O sa iti las aer sa respiri, nu o sa te chinui cu crize de isterie si copilarii, o sa astept in tacere si cu tot dragul realizarea ta personala.

Azi ca azi, ma simt bine, nu sunt absolut deloc trista si nu as vrea sa schimb nimic din trecut sau prezent ( sunt dezamagita ca nu a iesit cum am vrut eu prajitura cu mere, dar tot ai mancat-o si e bine ).

Cuvintele mele sunt sarace si poate banale, stiu doar ca ma bucur ca existi copile! Acestea fiind spuse, inchei aceasta declaratie care poate e prea plictisitoare…asa ca… ne vedem diseara acasa!

PS: Sa imi incalzesti tocanita de cartofi ca mi-e foarte foame ! Mua!

PS1:Replica interesatului la citirea acestui post a fost : „frumos frumos, o sa incerc sa tin cont de ce ai scris.”

Pentru voi dragii mei cititori, o piesa muzicala pe care o indrageste ‘Pilu meu!