Yuhuu singuratate :)

De cateva luni bune ma regasesc singura in chiria minunata in care in sfarsit am ramas de ceva vreme, si incep sa invat cum e sa fiu singura, la propriu si la figurat.
Ma trezesc de dimineata cu plapuma peste cap…asa somnoroasa cum sunt nu realizez imediat unde ma aflu si in 2-3 secunde imi amintesc cine sunt si ce am de facut si azi… Deci…ma trezesc..casc una buna…ca o mumie ma duc la baie, poate intre timp ma lovesc de usa pentru ca nu am echilibru si ma spal pe maini, pe moaca, pe dinti si intr-un sfarsit ma uit in oglinda si ma sperii asa ca fug repede spre prosop ca sa ma sterg.

Apoi bla bla ..altele 🙂 nu va plictisesc, si in timp ce sunt in autobuz in drum spre locul de munca, citesc cateceva din cartea despre care v-am mai spus in postul precedent…si cand ajung la munca irosesc! 10 ore bune din viata mea. Apoi revin acasa si cand pasesc pragul usii, ma salut cum fac deobicei si imi spun cu voce tare : ” Bine ai revenit acasa!”

Primul lucru pe care il fac e sa ma dezbrac si sa ma trantesc in pat , la care imi deschid laptopul, pun niste muzica si incep sa visez si ma autoanalizez – fac asta cam in fiecare zi ca sa vad daca mi-a placut de mine sau nu :))

Ascult muzica…playlist-ul meu e mai chill…muzica folk, alternativa, pop, diverse…cumva ma simt relaxata si cand cred ca in sfarsit fiinta mea se odihneste..ma cearta! stomacul pentru ca ii e foame si eu morocanoasa ii zic sa mai astepte un pic :”Indata iti voi satisface toate nevoile! Ai un pic de rabdare!”

Deci…imi fac de mancare apoi… cu chiu cu vai..si ma gandesc daca in singuratatea mea pot gasi vreun lucru pozitiv… pentru ca pana nu demult il aveam si pe prietenul meu in preajma mea, mai faceam de mancare, mai radeam, ne prosteam, vizionam cate un film, discutam chestii…

Asa ca voi intocmi acum lista sub numele de : ” Sunt singura, pot fi pozitiva” :
– ma trezesc si ma culc cand vreau eu
– mananc si beau cand si ce vreau eu
– vorbesc cat vreau de mult despre orice si nimeni nu ma contrazice
– ridic vocea oricand! indiferent de cearta in care ma aflu implicata( cu mine insumi sau cu modemul care imi da batai de cap ca e prea lenta conexiunea interet)
– fac bai lungiiii de o ora si ceva
– citesc
– desenez
– fotografiez diferite
– ma plictisesc cat de mult vreau eu
– rad cat de mult vreau eu
– redescopar unele lucruri in felul meu si lista e lunga pentru ca Ego-ul meu are multe de adaugat cand e vorba de :  zic/simt/cat/cum/cand etc vreau EU.
Practic, in singuratatea mea sunt un fel de leguma fericita ! :)))) Oi fi eu implicata in toate activitatiile astea dar, imi lipseste acel umar pe care sa-mi sprijin capul”cand ma copleseste tristestea… nu-i nimeni sa ma certe daca nu spal vasele! Nu ma contrazice nimeni! Nu pot sa ridic vocea cat de mult vreau eu…
Nu vreau anarhie in casa asta !

Am gasit o maxima : Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul.” – Mircea Eliade

Bine Domnule Mircea Eliade! Accept provocarea!
Vreau sa gasesc adevarul

P.S. : Oare cei singuratici sau singuri din alegere sau nu, cum va descurcati ? Sper mai bine ca mine…