…, pana intr-o zi cand… Ioana pentru o clipa mi-a furat cheia, a deschis cutiuta cu comori pe care demult am dat-o uitarii, si mi-a adus aminte de ce eram sau nu-mi dadusem seama pana atunci.
M-am redescoperit…Redescoperirea poate fi frumoasa sau dureroasa, si in cazul meu a avut un impact exploziv asupra mea. Daca pana nu demult priveam cerul cu o anumita melancolie si ganduri de diferite culori, acum il privesc cu un fel de „ciuda” pentru ca, el a indraznit sa fie asa cum vroiam eu! Nu vreau asa! Nu vreau ca lucrurile sau persoanele pe care eu iubesc sa fie cum vreau eu! Vreau ca si insusi cerul sa fie cum vrea el cand il privesc…si daca sunt trista si in sinea mea as vrea sa ploua si sa fulgere, vreau ca cerul sa fie senin si soarele sa straluceasca cu putere! Vreau ca cerul sa-mi vorbeasca si sa-mi fie prieten!
Ioana, pentru multi o fata aparent normala – nu e normala – e un mixt de gusturi care iti fac papilele gustative sa savurezi tot.
E dulce: ca ceaiul Oriental de mere pe care l-am baut cu ea pentru prima oara intr-o ceainarie.
E sarata: ca marea care nu se multumeste niciodata cu un singur orizont.
E amara: ca sentimentul de dezamagire pe care uneori mi-l impartaseste.
E acrisoara: ca un efect insufletitor care imi incalzeste pasiunile (second hand-ul), imi stimuleaza adancuri pe care nu le pot numi.
E picanta: ca un cal salbatic in cautare de dorinte, un spirit neintrerupt si plin de senzatii.
E umami: ca toate lucrurile gustoase pe care le gateste, ca solaritatea ideilor ei, ca parmezanul pe care l-ar manca cu lingurita.
Ioana e fata pe care nu gandeam ca o voi intalni vreodata si totusi locul de munca ne-a obligat! sa ne intalnim 8).
Ioana, nu are nevoie de descriere, Ioana e Ioana.
What makes your friend so special?
Life is a puzzle 